Newsletter: Inscriere la Newsletter

cetatean membru al unei comunitati politice care are un statut juridic specific si/sau drepturi civice.

mai multi termeni...

Alatura-te Echipei CPCS

Avem nevoie de tine!
Membru sau doar voluntar, te asteptam sa te implici in proiectele şi activităţile noastre!

Acceseaza o serie de resurse extrem de utile in studiul culturii de securitate.

Telefon:
0748 022 805
0722 306 591
Email
fbicon twicon

Organizaţii Internaţionale – Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare În Europa (O.S.C.E.)

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a apărut în anii ’70, iniţial sub numele de Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), ce a funcţionat ca un proces de conferinţe şi reuniuni periodice. Adoptarea denumirii de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa s-a hotărât în cadrul Conferinţei de la Budapesta (1994). În prezent, OSCE cuprinde 56 de state, din Europa, Asia Centrală şi America de Nord, fiind cea mai mare organizaţie regională de securitate din lume.

Istoria CSCE se împarte în două perioade:

  • Între anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki şi, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o nouă Europa), în care CSCE a funcţionat ca un proces de conferinţe şi reuniuni periodice.
  • Evoluţiile pe planul securităţii europene apărute în anii ‘90 au impus schimbări fundamentale atât în ceea ce priveşte structura şi caracterul instituţional al procesului început la Helsinki, cât şi rolul acestuia. Conferinţa la nivel înalt de la Budapesta, 1994, a hotărât adoptarea denumirii de Organizaţie pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE).

OSCE încă se află în faza de definire a instituţiei identitaţii de securitate europeană, bazată pe patru elemente:

  • Abordarea atotcuprinzătoare a securităţii (militară, politică, economică şi umană);
  • Participarea, pe bază deegalitate, a tuturor ţărilor membre;
  • Principii, norme şi valori comune;
  • Instrumente, mecanisme şi experienţă unică în domeniul diplomţiei preventive.

Pe baza acestor elemente, OSCE acţionează în sensul:

  • Consolidării valorilor comune şi al asistării statelor membre în edificarea unor societăţi democratice bazate pe statul de drept;
  • Prevenirii conflictelor locale, al restaurării păcii în zona de tensiune;
  • Al eliminării unor deficite reale şi perceptibile de securitate;
  • Evitării creării de noi diviziuni politice, economice sau sociale, obiectiv ce se realizează prin promovarea unui sistem de seuritate prin cooperare.

Prorităţile OSCE sunt:

  • Consolidarea valorilor comune şi asistarea statelor membre în edificarea unor societăţi democratice, civile, bazate pe statul de drept;
  • Prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilităţii si păcii in zone de tensiune;
  • Eliminarea unor deficite reale şi perceptibile de securitate şi evitarea creării de noi diviziuni politice, economice sau sociale, obiectiv ce se realizează prin promovarea unui sistem de securitate prin cooperare.

Scurt Istoric

Originile OSCE au apărut în anii 1950, odată cu ideea convocării unei conferinţe general-europene pentru securitate. Conferinţa era vazută de unii ca o cale pentru a depăşii divizarea Europei rezultă după cel de-al doilea război mondial. Mesajul principal al celor care au acţionat pentru convocarea ei a fost "asigurarea securităţii printr-o politică de deschidere". Aceste eforturi au dus la convocarea, la 22 noiembrie 1972, la Dipoli (lângă Helsinki), a reprezentanţilor statelor europene, SUA şi Canadei, pentru consultări în vederea pregătirii Conferinţei. Consultările multilaterale pregătitoare s-au prelungit pana la 8 iunie 1973, iar rezultatele acestora au fost cuprinse în Recomandările finale de la Helsinki (Cartea bleu), adoptate de către miniştrii de externe ai statelor participante. Acestea au stat la baza negocierilor propriu-zise ale Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa, concepută, iniţial a se desfăşura în trei faze:

  1. La nivel de ministru de externe;
  2. La nivel de experţi;
  3. La nivel înalt. La 18 septembrie 1973, la Geneva, experţii statelor participante au început activitatea de elaborare a Actului Final, care a durat până în vara anului 1975.

La 1 august 1975, la Helsinki, a fost semnat, la nivel înalt, Actul Final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Actul Final a pus bazele viitoarei evoluţii a procesului CSCE. Documentul nu conţine obligaţii juridice, ci politice, împarţite în trei mari categorii:

  • Probleme privind aspectele politico-militare ale securităţii în Europa;
  • Cooperarea în domeniul economic, tehnico-ştiinţific şi al mediului înconjurător;
  • Cooperarea în domeniul umanitar şi alte domenii.

În anii '70 şi '80, asemenea reuniuni au avut loc la Belgrad (1977-1978), Madrid (1980-1983), Stockholm (1983-1986) şi Viena (1986-1989). Ele au fost marcate de evoluţiile sinuoase ale climatului politic internaţional, în special de confruntările ideologice intre Est şi Vest, precum şi de raporturile tensionate dintre SUA şi URSS.

Carta de la Paris, semnată la nivel înalt în noiembrie 1990, a marcat un punct de cotitură în istoria CSCE deschizând calea transformării sale într-un forum instituţionalizat de dialog şi negocieri, cu o structura operaţională. Fiind prima Conferinţă la nivel înalt după adoptarea Actului Final de la Helsinki, Summit-ul CSCE de la Paris a deschis o pagina noua în raporturile dintre statele europene, punându-se oficial capăt războiului rece şi fiind adoptate documente de importanta majoră în domeniul dezarmării - Tratatul privind reducerea armelor convenţionale în Europa, Declaraţia statelor membre ale NATO şi ale Tratatului de la Varşovia privind nerecurgerea la forţă şi la ameninţarea cu forţa, Acordul asupra unui pachet de măsuri de creştere a încrederii şi securităţii (Documentul de la Viena - 1990). Carta de la Paris pentru o nouă Europă pune bazele instituţionalizării procesului CSCE prin întâlniri regulate la nivel înalt (din doi în doi ani), reuniuni ale miniştrilor de externe şi ale Comitetului Înalţilor Funcţionari. Sunt create, totodată, Secretariatul permanent (cu sediul la Praga), Centrul pentru Prevenirea Conflictelor (Viena) şi Biroul pentru Alegeri Libere (Varşovia). A fost definit obiectivul edificării unei Europe a democraţiei, păcii şi unităţii, constând în asigurarea securităţii, dezvoltarea unei cooperări largi între toate statele participante şi promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Un nou impuls pentru acţiune concertată în cadrul OSCE a fost dat de Conferinţa la nivel înalt de la Helsinki, 1992. Documentul adoptat cu acea ocazie - Declaraţia de la Helsinki, denumita simbolic "Sfidările schimbării" - conţine prevederi vizând întărirea contribuţiei şi rolului CSCE în asigurarea drepturilor omului, gestionarea crizelor şi tensiunilor. Documentul prevede asumarea unui rol activ al CSCE în alerta timpurie, prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor. Noul instrument - Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale - este însărcinat să se ocupe, intr-o fază cât mai timpurie, de tensiuni etnice care pot escalada într-un conflict. Tot prin Documentul de la Helsinki, 1992, a fost creat un nou organ - Forumul de Cooperare în domeniul Securităţii, - care se întruneşte, la Viena, pentru a se consulta şi negocia masuri concrete vizând întărirea securităţii şi stabilităţii în regiunea euro-atlantică.

Pentru a conferi un nou impuls politic CSCE, Summit-ul de la Budapesta, 1994, a hotărât schimbarea denumirii procesului început la Helsinki în Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, care a devenit, totodată, primul instrument pentru prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, exprimându-se voinţa politicăa statelor membre de a se trimite o misiune OSCE de menţinere a păcii în Nagorno-Karabah. Tot la Budapesta a fost adoptat Codul de conduită privind aspectele militare ale securităţii, conţinând principiile care să guverneze rolul şi folosirea forţelor armate în societăţi democratice. Documentul de la Budapesta prevedea, totodată, începerea discuţiilor în cadrul OSCE privind modelul comun şi atotcuprinzător de securitate pentru Europa secolului XXI, bazat pe principiile şi angajamentele OSCE, materializat prin adoptarea la Summit-ul de la Istambul a Cartei pentru securitate europeana.

După semnarea Acordurilor de pace de la Dayton, OSCE şi-a asumat responsabilităţi importante în aplicarea acestora. Prin Misiunea sa din Bosnia-Herzegovina şi prin alte instrumente specifice (Biroul de la Varşovia, Reprezentanţi personali sau speciali ai preşedintelui în exerciţiu s.a.), OSCE a jucat un rol important în organizarea şi desfăşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare şi municipale în Bosnia-Herzegovina, asigurarea respectării drepturilor omului, edificarea instituţiilor specifice unui stat de drept, realizarea dezarmării, stabilităţii şi securităţii regionale.

În prezent, OSCE ocupă un loc unic în sistemul organizaţiilor internaţionale. Caracteristicile principale ale OSCE se referă la numărul de membri (toate statele spaţiului euro-atlantic), abordarea atotcuprinzătoare a securităţii, instrumente şi mecanisme specifice pentru prevenirea conflictelor, procesul decizional, bazat pe consens, realizat în urma consultărilor intense, dialog politic constant şi deschis, normele şi valorile comune asumate de state prin documentele adoptate, precum şi un sistem de contacte şi cooperare cu alte organizaţii şi instituţii internaţionale.

Alte Articole

Mai multe materiale

RealStudio RoHost Real Project Solutions Fudoshin Martial Arts Editura Tritonic Tiger Protector